Principalele rezultate ale studiului:
*Prin vizibilitate se înțeleg două fenomene care se întâmplă concomitent: mai multe persoane care se declară ca aparținând comunității LGBT+, respectiv mai multe persoane care recunosc existența în anturajul lor a membrilor acestei comunități.
Orientarea sexuală și identitatea de gen: în medie, identificarea populației adulte ca LGBT+ este de 9% atât la nivel global, cât și în România
În medie, la nivelul celor 30 de țări incluse în studiu, 3% dintre adulți se identifică drept lesbiene sau gay (persoane care sunt atrase sexual și/ sau emoțional de persoane de același gen), 4% ca bisexuali (atrași emoțional și/ sau sexual de persoane de genuri diferite), 1% ca pansexuali sau omnisexuali (atrași sexual față de o persoană indiferent de genul acesteia), și respectiv 1% ca asexuali (caracterizați de lipsa persistentă de atracție sexuală față de orice gen).
În România, situația este relativ similară celei globale, respectiv celei europeane, cu unele excepții: doar 1% se identifică drept lesbiene sau gay – comparativ cu 3% atât la nivel global, cât și la nivel european, iar foarte puţini (0.1%) se declară asexuali.
Procentul celor care se identifică drept adulți LGBT+ variază semnificativ în funcție de generația din care fac parte și, totodată, în funcție de aria geografică: de la 18% (media globală) în rândul generației Z la 4% în rândul Baby Boomers, respectiv de la 15% în Brazilia la 4% în Peru.
La nivel global, membrii Generației Z (cu vârste până în 26 de ani) sunt mai înclinați să se identifice ca gay, bisexuali, pansexuali/ omnisexuali, asexuali sau trans/ non-binar: de două ori mai mult decât Milenialii (cu vârste cuprinse între 27 și 42 de ani), de trei ori mai mult decât generația X (cu vârste cuprinse între 43 și 58 de ani), respectiv de patru ori mai mult faţă de generația Baby Boomers (cu vârste de 59 ani şi peste).
În România, diferența în ceea ce privește identificarea în aceste categorii se menține între Generația Z și restul generaţiilor. Boomerii sunt de cinci ori mai puțin înclinați să se identifice ca LGBT+ față de Generația Z.
Vizibilitatea, respectiv probabilitatea de a cunoaște o persoană LGBT+ este mare, însă diferă semnificativ de la o țară la alta. În România vizibilitatea este semnificativ mai mică în raport cu media globală, indiferent de segmentul despre care discutăm.
Gradul de vizibilitate a comunității LGBT+ variază considerabil de la țară la țară. Faptul de a avea un prieten sau o prietenă care este gay/ lesbiană sau bisexual/ă este mai des menționat în America Latină, Spania, Australia, Noua Zeelandă și Africa de Sud. Diversitatea de gen este mai vizibilă de-a lungul Anglosferei, în Brazilia și în special în Thailanda.
Pe de altă parte, vizibilitatea cea mai redusă a comunității LGBT+ și a diferitelor segmente este înregistrată în România, alături de Japonia, Coreea de Sud, Turcia, Ungaria și Polonia.
În acord cu gradul de identificare, mai mulți tineri cunosc cel puțin o persoană care se declară ca aparținând unei categorii LGBT+, comparativ cu adulții de vârstă mai înaintată. Diferențele între generații devin chiar mai pronunțate la nivel global atunci când avem în vedere cunoașterea unei persoane bisexuale, non-binare, neconform/ă de gen sau cu identitate de gen fluctuantă (gen fluid): în ambele cazuri, Generația Z are de trei ori mai multe șanse să cunoască o astfel de persoană decât generația Baby Boomers.
România nu face excepție de la acestă tendință, însă se poate observa o diferență și mai mare în ceea ce privește vizibilitatea persoanelor bisexuale: Generația Z este de 6 ori mai predispusă să cunoască pe cineva din această categorie prin comparaţie cu generația Baby Boomers, respectiv de 3 ori mai predispusă să cunoască pe cineva gay, lesbiană sau homosexual/ă. Persoanele transgender nu sunt menționate de nici un reprezentant al generației Baby Boomers (comparativ cu 9% în rândul Generației Z).
Majoritatea celor intervievați susțin căsătoriile între persoane de același sex și dreptul acestora de a crește copii în cele mai multe țări, însă nu în toate. România se află la coada clasamentului în ceea ce privește susținerea căsătoriei cuplurilor de același sex, pe penultimul loc și doar înaintea Turciei.
În medie, în rândul celor 30 de țări incluse în studiu, 56% dintre respondenţi consideră că ar trebui să fie legalizate căsătoriile între persoanele de același sex, în timp ce 16% consideră că acestor cupluri ar trebui să li se acorde o recunoaștere legală, dar nu dreptul de a se căsători. 14% cred că nu ar trebui să li se acorde nici un fel de recunoaştere legală, în timp ce alţi 14% nu și-au format o opinie clară.
Sprijinirea căsătoriilor între persoanele de același sex variază de la 20% la 80%, în funcţie de ţară. Oponenții oricărei forme de recunoaștere legală nu depașesc, în nici o țară, o treime din baza de respondenți.
Femeile sunt semnificativ mai înclinate decât bărbații să susțină căsătoria între persoanele de același sex, cu o diferență medie la nivel global de 10 puncte procentuale (diferența fiind mai restrânsă în România: +3pp femei versus bărbați), în timp ce bărbații resping într-o mai mare măsură acordarea unei recunoașteri legale (+5pp, pe plan mondial).
Perspectiva asupra creșterii copiilor de către cuplurile de același sex este mai favorabilă decât susținerea căsătoriei. Atât la nivel global (65%), cât și în Europa (66%) este susținut faptul că persoanele de același sex care constituie un cuplu pot crește cu succes un copil, iar 64% pe plan mondial sunt de acord că ar trebui să aibă aceleași drepturi de a adopta copii ca și cuplurile heterosexuale.
În România opinia este cât se poate de polarizată. Suntem printre puținele țări unde ponderea celor care nu sunt de acord (33%) este mai mare decât a celor care susțin căsătoria între persoanele de același sex (25%). În acelaşi timp, 45% dintre români consideră că un cuplu format din persoane de același sex ar trebui să aibă aceleași drepturi de adopție ca un cuplu heterosexual, iar 44% consideră că au la fel de multe șanse ca și ceilalți părinți de a crește cu succes un copil.
Suportul public în privința locurilor de muncă și locuințelor (închiriere, vânzare etc.) este mai extins decât susținerea celorlalte măsuri pro-transgender
Majoritatea respondenţilor (67% la nivel global, 64% în Europa și respectiv 59% în România) sunt de acord că persoanele trans se confruntă cu un val de discriminare, comparativ cu 19% care menționează că nu se confruntă deloc sau se confruntă la un nivel scăzut cu acest comportament. Percepția cu privire la discriminare este mai crescută în țările vorbitoare de spaniolă și portugheză, precum Portugalia, Columbia, Peru, Chile, Mexic, Brazilia, respectiv mai scazută în Elveția, Japonia și Germania.
Majoritatea cetăţenilor din cele 30 de țări incluse în studiu (76% în medie, 73% în Europa, respectiv 67% în România) sunt de acord că persoanele transgender ar trebui să fie protejate împotriva discriminării în privința locurilor de muncă, locuinţelor, accesului la activităţi comerciale precum magazine și restaurante.
Alte tipuri de măsuri stârnesc mai degrabă controverse și beneficiază de un sprijin mai reținut: în medie la nivel global, 60% sunt de acord că tinerii transgender ar trebui să primească îngrijiri care să sprijine afirmarea identității de gen prin acces la mijloace de consiliere psihologică, iar adolescenților transgender să li se permită, cu consimțământul părinților, tratamentul de substituție hormonală; 55% sunt de acord că persoanelor trans ar trebui să li se permită să utilizeze servicii (de exemplu, toalete publice) care corespund genului cu care se identifică; 53% sunt de acord că documentele emise de guvern, cum ar fi pașapoartele, ar trebui să includă o altă opțiune decât „bărbat“ și „femeie“ pentru persoanele care nu se identifică cu nici una dintre aceste opțiuni, iar 47% sunt de acord că sistemele de asigurări de sănătate ar trebui să acopere costurile tranziției de gen la fel ca în cazul altor proceduri medicale.
O polarizare a opiniilor se poate identifica și în România. Românii sunt mai „îngăduitori“ în ceea ce privește drepturile de muncă, locuinţă şi acces la activităţi comerciale. Cifrele arată și aici semnificativ mai puțină susținere comparativ cu populația globală. Doar unu din trei români susține că sistemele de asigurări de sănătate ar trebui să acopere costurile tranziției de gen.
„Românii ridică într-o mai mare măsură din umeri atunci când vine vorba despre discriminarea persoanelor trans. O mare parte dintre cei care nu aleg să susțină drepturi egale de muncă, locuinţă etc. pentru persoanele transgender nu se retrag în neutralitate, ci în ostilitate, având o atitudine mai categorică de ne-susținere (+10pp comparativ cu media globală). Această atitudine este cu atât mai periculoasă cu cât discutăm despre o categorie supusă unor presiuni psihologice mari, care duc, de multe ori, la gânduri suicidare”, declară Roxana Boboc, CX Research Manager, Ipsos România.
La nivel global, femeile și tinerii adulți sunt de acord într-o mai mare măsură că persoanele trans se confruntă cu un grad mare de discriminare. Totodată, aceste două categorii arată un nivel mai ridicat de susținere a persoanelor transgender.
În România situația arată, din nou, ușor diferit. Generația Z rămâne în spectrul așteptat, susținând într-o măsură vizibil mai mare drepturile persoanelor transgender. Comparativ cu bărbații, femeile arată o reticență mai mare în susținerea dreptului persoanelor trans de a fi protejate în ceea ce privește locurile de muncă, locuinţele si accesul la activităţi comerciale (-6pp comparativ cu bărbații).
Despre studiu
Studiul Ipsos s-a desfășurat sub forma interviurilor online în 30 de țări, în perioada 17 februarie – 3 martie 2023. Au fost intervievați în total 22.514 adulţi, dintre care 500 în România. Adulții intervievați au vârste cuprinse între 18-74 de ani în Canada, Africa de Sud, Turcia si Statele Unite, 20-74 de ani in Thailanda, 21-74 în Singapore, respectiv 16-74 în toate celelalte țări, inclusiv România.
În România rezultatele studiului sunt reprezentative pentru populația cu acces la internet. Eroarea maximă de eșantionare la un interval de încredere de 95% este ±4%.
Despre Ipsos
Grupul internaţional de origine franceză Ipsos reprezintă una dintre cele mai mari companii în domeniul cercetării de piaţă, este listat la Bursa din Paris şi este prezent în 90 de ţări. Ipsos este cel mai mare grup de cercetare prezent în România, cu peste 1.000 de angajaţi. În 2021, Ipsos România, agenția de cercetare full-service, a aniversat 20 de ani de prezență pe piața locală. Pentru mai multe informaţii, vizitaţi https://www.ipsos.com/ro-ro
Acest articol este preluat din comunicatul de presă al IPSOS.
